Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare!!!

Imi aduc aminte de prima zi de cursuri de la facultate. Lume multa, agitatie mare, muuuulte fete, putini baieti, atmosfera zgomotoasa, schimburi de id-uri.

Jdrang!!! se aude usa din amfiteatrul P1. Se lasa o tacre crunta si intra EL. Pantofi negri, blugi albastri mulati indecent pe toate partile corpului , sacou gri din raiat iar in varful monstruoasei “constructii” umane un cap rotund cu mustata carunta, ochi caprui si par grizonat.

“Buna ziua dragi prieteni”! se aude un mormait gros.

Daca as fi stat in locul lui as fi mutit pe loc la vederea fetelor noastre ce prinsesera trasaturi caricaturale de tipul “cine naiba e asta”. M-am chinuit 2 ore sa inteleg ce spune. Eram aproape ingrozita. Prima zi de curs cu un om care nu era in stare sa se exprime inteligibil. Mai tarziu aveam sa aflu ca mormaitul printre dintii lipsa imi va deveni atat de familiar.

Si-a trecut o luna, si-au trecut doua, si a trecut si primul semestru….si…surpriza! Al doilea semestru tot cu EL a inceput intrucat domnul cu pricina isi pune orele doar la inceputul saptamanii ca sa aiba timp de plagieri si “creatii” precum “Scriitorii si politica” in celealte zile ale saptamanii. Intre timp si-a pus omul dinti…banuiesc (ca n-am cautat calul de dar, drept pentru care n-am avut nota maxima la el) si a inceput sa vorbeasca cat de cat (sau poate ma obisnuisem eu cu mormaielile).

- Mi-ai citit cartea? (cu inteles de capodopera).

- Pai…nu. N-am avut timp. (ei bine unul dintre colegi chiar i-a citit-o si i-a facut o recenzie voluminoasa a greselilor gramaticale si de tipar ce se puteau gasi in capodopera fara cusur atat de laudata de catre EL).

- De ce nu mi-ai trimis mailuri?

- Pai stiti….

- Stai jos. Sa-mi trimiti.

- Ati citit cursul?

…si uite asa mai trece inutil o ora din viata…si inca una…

Acum dupa terminarea unui an de facultate vin si aparatorii dreptatii sa comenteze “Dar ce-ai cu el? Dar cum se poate? Dar noi suntem prietenii lui!”

Ei fir-ar!

Cati dintre noi sunt capabili sa scrie un text jurnalistic cat de cat decent dupa un an de facultate si un semestru de “Text jurnalistic”?

Raspuns: Maxim 10 studenti…din….80. Jalnic.

De ce nu-l mai inghit?

- pentru ca de la orele sale stiu mai bine cum s-a petrecut accidentul decat cum se scrie o stire.

- Pentru ca “textul jurnalistic” se dobandeste prin exercitiu, prin tehnici, prin dezbateri si nu prin “mailuri”, “Scriitorii si politica” si alte discutii inutile cu care se iroseau la nesfarsit orele de curs

- Pentru ca mi se pare stupid si absurd sa scrii “lucrare amicala” in loc de examen partial

- Pentru ca nu e de ajuns doar un curs plin de greseli downoadat de pe blogul respectivului pentru a dobandi abilitati de comunicare si tehnici de scriere

- Pentru ca ar fi trebuit sa ne implicam activ cu schimburi de idei, de roluri, de impresii …de orice numai sa comunicam unii cu altii, sa invatam unii de la altii nu sa ascultam ora de ora un discurs stupid “dragii mei prieteni care mi-ati citit cartea”…

Exemple mai sunt multe. Exista si persoane care au fost jignite de atitudinea dumnealui (“Papusel” e unul dintre ei”) si care aplica tehnica strutului.

Daca voi vreti ca acest personaj sa devina emblema Jurnalismului de la Cuza apoi va meritati soarta. Iar daca cei din anul I nu vor lua atitudine isi merita si ei soarta.

Ma alatur initiativei colegilor mei Alex (primul care a scris despre asta) si Corina.

Hai cu petitia ca nu se mai poate!

P.S. Pentru cei care nu vor sa semneze si care-l strang in brate de nu mai pot va dau un sfat “ iubiti-l mult dar folositi prezervativul!”