Zilele trecute m-am ciondanit cu unul dintre colegii de facultate. Baiat destept dar copilaros. Toata lumea umbla dupa scandal. Sa fie oare de la schimbarile bruste de temperatura? Sau e o stare naturala a lucurilor pe care am remarcat-o prea tarziu? De un lucru sunt sigura. Oamenii nu sunt inzestrati de la natura cu morala, decenta, apropiere sufleteasca si alte idealuri. Astea se invata prin educatie si autoeducatie. Unora le iese, altora nu, altii cred ca le iese si de fapt nu e asa. Avem instinctul supravietuirii in sange. Tot pe acolo avem si tendinta de ale da in cap celorlalti. Scurt, cuprinzator, dureros.

E de 10 ori mai greu:

sa spui multumesc decat “du-te dreaq”

sa oferi o mana de ajutor decat sa ceri mici favoruri

sa spui te rog frumos decat “hai da-mi. Acum !”

sa fii sincer decat sa minti

sa te opresti din treburile tale ca sa asculti macar tacerea celuilalt decat sa spui n-am timp

sa spui hai sa vedem ce putem face decat “nu pot”

sa spui “n-am dar fac rost” decat simplu…n-am!

Ne nastem singuri, murim singuri. Ne asociem de-a lungul vietii de nevoie. Nevoia de siguranta, de protectie, de socializare. Ar fi o prostie sa condamn lipsa principiilor, a moralitatii, a decentei cand cele mai bine vandute ziare sunt Libertatea, Click si Cancan. Ar insemna sa condamn zilnic peste 750.000 de romani.

Update: 1. Multumesc “copilarosului” pentru corectari. Sunt binevenite.

2. Nu vreau sa sune ca scrisoarea de ramas bun a Raduleascai dar am ajuns din pacate sa ma incadrez si eu in sintagma “sunt dezamagita de breasla mea”…

“Lasa-ma sa cant!” – Jurnalism 2009, anul II – Laboratorul Ringier