Cand ma gandeam sa scriu si eu ceva frumos despre Belgia, ploua. Si nu e orice fel de ploaie. E o ploaie sacaitoare, te scoate din minti. E ca un cancer care te macina sufleteste. Nu suport ploaia. Nici frigul. Si cum nu e de ajuns ca la ora 3 in camera mea e intuneric de zici ca-i 9, la radio pascal obispo (n-aveti de unde sa il stiti 1. pentru ca nu e manelist si 2. pentru ca e francez si canta pe limba lui). “La valse des regrets” e un cantec superb doar ca e al naibii de depresiv si parca prea se potriveste cu vremea de afara. Am vrut sa vizitez din nou muzeul “Aquarium” din Liege. E un muzeu cu pesti frumosi, colorati, fiecare in cutiuta lui isi face numarul. Se mai uita din cand in cand curiosi prin geamul de sticla la oamenii care trec mirati si care ii orbesc cu flash-urile aparatelor foto. N-am putut sa merg. Mi-am uitat carnetul de student liegez la profa de istorie a presei, la ultimul examen si fara el nu pot intra gratis. Sper sa il recuperez.
Poate voi scrie si ceva frumos despre Belgia. Cand va trece ploaia asta idioata care stoarce toata energia din mine. (oare ploaia a auzit de flacara violet??)
Intr-un fel sau altul toti dansam valsul regretelor.
Anul asta a fost unul ditre cei mai zbuciumati, mai frumosi si mai imprevizibili ani din scurta mea pelegrinare de 20 de ani pe acest pamant. Suna aproape apocaliptic. Am trecut intr-un an de la disperare la bucurie intensa, de la dezamagire profunda la implinire interioara, de la ura crancena la iubire intensa (fata de unii inca mai simt ura crancena!). Am ridicat pe coroana celor 20 de ani impliniti cea mai mare dorinta pe care fostul copil din mine o avea: sa vad Parisul!. Ma gandeam la Paris cu o innocenta teribila ca la pamantul fagaduintei, ca la perfectiunea intruchipata, raiul pe pamant… Invatasem inca din clasa a 3 a din cartea de franceza despre Turnul Eiffel de la personaje precum Teophil le crocodil, le lapin Papa Lorin, Fifi la furmie…ce vremuri frate! Apoi a venit liceul unde la optionalul de istorie profu’ Chiruta (mare om!) facea anliza unr tablouri expuse la Musee d’Orsay, Louvre sau Versailles…Visam cu ochii deschisi la marele Paris, la Champs Elysees…
Si pentru ca am fost fata cuminte anul asta si am luat bursa mi-am permis ca pana sa intru in criza examenelor sa ajung “pe taramul fagaduintei/ unde nu exista nici intristare nici suspin”( oups…gresii sursa).
(detaliu de pe fatada catedalei Notre Damme – un personaj cu capul in mana…)
( Pendula lui Faucault – se afla in Panhteon)
(Champs Elysees – noaptea; un spectacol de lumini uimitor, decoratii de Craciun, lume multa, prea multa. Arcul de Tiumf se vede undeva la capat. poza este facuta din mijlocul intersectiei – cateva claxoane dar a meritat)
(jumping photo – eu si Andras intr-o reprezentatie artistica in fata muzeului Versailles)
(metroul din Paris- plin, lume multa, multa lume, te sufoci! – poza este facuta duminica la 11 noaptea la capat de linie – de aia e gol. O adevarata aventura sa alegi intre 16 linii si sa schimbi de cel putin 2 ori ca sa ajungi unde vrei.)
(un spaniol, o finlandeza si un ungur in fata la Luvru)
(turnul noaptea. La ora 10 spectacol de lumini pe ritmul muzicii. stateam aproximativ 1000 de turisti cu gurile cascate)
(biletul de urcat in turn e 3.5 euro. Se merita. Pe langa fitness de calitate te mai capeti si cu o priveliste superba)
Si inca ceva…vizitati Parisul vara! Copacii goi si statuile acoperite din gradinile Versailles-ului taie jumatate din placerea de a vizita un oras superb.
Update: E vorba despre Pendului lui Faucault si nu “pendula”. Alex acum poti sa zici la toata redactia. Puteti scoate niste glume faine pe seaman asta. Cu sau fara perdea. Se intampla sa mai gresesc si nu ma feresc de greselile mele. Ma bucur ca exista oameni care le sesizeaza. Multumesc!
1. Bliete de avion la preturi foarte mici prin Ryanair. ( sunt colegi care au prins bilet dus-intors cu 4 euro)
2. Un aeroport decent (Baneasa e infect! …sau poate am prins eu perioada in care se intorcea toata lumea la munca in Spania sau Italia. Oricum am trait o experienta ingrozitoare cand am plecat la sfarsitul verii spre Belgia)
3. Doubledeckere= transport decent. E loc pentru toata lumea, fara inghesuiala, cozi interminabile si usi traintite in nas. Ca sa nu mai zic ca nu astepti mai mult de 5 min. dupa un autobuz care nu intarzie aproape niciodata.
4. Scotish pie. Mancare specific scotiana cu sunca, oua si cartofi prajiti.
5. Sticky toffe pudding. Desertul meu preferat. Nu l-am mai pozat. Il gasiti in “The last drop”
6. Volanul pe drepata si benzile inversate.
7. Intersectia din Hay Market. Pe sosea este marcat “Look right”, “Look left” si “Look both ways” pentru europenii care se uita invers cand trec strada.
8. Belford Hostel. Un hostel amenajat intr-o biserica. Cand te trezesti dimineata dai cu ochii de vitralii, bolte si ogive. La subsol se afla cafeneaua unde poti manca un mic dejun scotian si poti bea o cafea tare. Peretii cafenelei sunt plini de tricouri, discuri, poze, tablouri, oglinzi, portrete si postere. La categoria “Legends” este “inramata” Nadia Comaneci.
(foto 2- vedere din pat)
9. Edimburgh castle. Superb. Fara cuvinte.
10. Free tours. Ghizi care te plimba prin tot orasul povestind istoria fiecarui loc. Asa am aflat unde a scris J.K.Rowling “Harry Potter” si ce locuri a folosit ca surse de inspiratie. Asa am mai aflat si ca cimitirul este al doilea loc preferat de britanici pentru sex. La intrebarea care este primul loc in topul preferintelor ni s-a raspuns scurt : w.c.-urile barurilor (in care se gasesc bineinteles automate cu prezervative- nu m-am uitat ca costa).
11. Bobby – a legend among the dogs!
12. The scotish Parliment.
13. Starbucks coffe – simply delicious!
14. Guiness - bere cu traditie!
15. Ancient comic warriors. Tipul asta ne-a aratat o poza cu fundul lui. Nu l-am crezut, asa ca si-a ridicat kiltul. Surpriza. Fundul lui arata exact ca in poza (cu un tatuaj rosu discret;))
…Va urma!!! (dupa ce primesc si setul de poze de la Andras)
1. Firma de telefonie mobila Orange detine monopolul, avand si cel mai mare buget de promovare.
2. “Roads under construction”. Diferenta dintre ei si noi este ca la ei se munceste pe bune. Pe vant, ploaie si maxim 5 grade omuletii se misca energic folosind toate ustensilele la maximum. Poarta casti de protectie, salopete impermeabile si poti observa sefii de santier impreuna cu inginerii tinand umbrela intr-o mana si hartile si planurile cadastrale in cealalta.
3. Yahoo messenger. Desi nu este foarte popular in Europa de vest (numarul utilizatorilor de gmail sau hotmail depasind numarul de utilizatori yahoo) in U.K. messul arata ca la noi;)
4. Promovarea castelelor medievale si a cimitirelor adiacente. Am intalnit un astfel de cimitir in cetatea medievala din Sighisoara, in spatele Bisericii din Deal.
Aseara am reusit un lucru genial. Ne-am adunat la aceeasi masa unguri, italieni, germani, spanioli, americani, francezi si romani. Am trecut peste bariere, stereotipuri si prejudecati si ne-am distrat super. Cred ca in asta consta, in cele din urma, experienta erasmus. Sa cunosti cat mai multa lume si sa gasesti o groaza de lucruri comune in culturi diferite.
Facultatea e foarte stricta. Profesorii sunt foarte informati si bine pregatiti. Syllabus-urile pentru fiecare curs sunt intre 300 si 500 de pagini. Sunt obligatorii si pe langa asta avem o groaza de lucrari practice care de care nu poti sa scapi nicicum. Aici se invata pe bune. Plus ca nu intereseaza pe nimeni daca esti erasmus sau nu. Profesorii sunt la fel de exigenti. Partea buna este ca ai o groaza de timp pentru invatat, pentru calatorii si distractii. Trebuie doar sa vrei!!
Recomand Belgia tuturor colegilor care vor sa vina semestrul viitor sau anul viitor cu erasmus pentru ca:
- e foarte la indemana sa vizitezi orase din alte tari : Edimburgh (12 euro avion dus-intors prin Rynair), Paris (ocazie, autobuz sau tren cu 40 de euro dus intors), Maastricht (6 euro bilet de tren dus-intors), Achen (cu trenul, bilet de tip go pass – 10 euro dus- intors), Luxembourg, Londra and so on …pentru ultimele nu m-am interesat inca.
- orasele din Belgia sunt superbe. De obicei cu go-pass iti permiti sa te plimbi lejer in Leuven, Bruges (unde se afla unul dintre cele mai faine muzee de ciocolata, am auzit ca exista vreo 6 in toata Europa), Bruxelles, Gant & so on…
- gasesti oameni din toate colturile lumii, gasesti oameni faini, destepti, frumosi, gasesti si tampiti, idioti, cretini…pe scurt, este marfa pe piata, ai de unde alege.
- au niste muzee superbe. Cel putin in Liege am reusit sa vad muzeul de biologie (Aquarium, care e gratuit pentru studentii ULg), muzeul de arheologie (Archeforum, in Piata Saint Lambert-foto), muzeul de istorie (Grand Curtius – care poate fi de asemenea vizitat gratuit in noaptea alba a muzeelor, adica in primul week-end al fiecarei luni), Opera (superba desi destul de scumpa -8 euro pt studenti), Cinema (grupul de cinematografe Grinoux.be – pentru amatori, puteti cere de la biroul erasmus un passport- etudiant care va ajuta cu o reducere de 50% fata de pretul normal al biletului care este de 8 euro).
- Le carre – e genial, am povestit despre el in posarile anterioare
- Pot au lait- un fel de bar foarte foarte fain (gen Taverna in Iasi)
- in fiecare saptamana se desfasoara cel putin un eveniment care sa puna lumea in miscare (am fost la inaugurarea garii Liege-Guillemins, la concerte, la sarbatorile Walloniei (foto), la maraton – organizat de directia de Sanatate in colaborare cu serviciul de urgente – pompieri, salvare), Foire d’octobre (un parc de distractii gigant care sta in Liege timp de o luna) si nu in ultimul rand La Bate (ce mai lunga piata din Europa – suna ciudat dar asa este; se intinde pe un kilometru jumate si gasesti tot ce iti doresti si ce nu-ti dorest la preturi accesibile)
- gasesti o groaza de ciocolaterii (I’m in heaven!)
- gasesti o groaza de magazine scumpe
- gasesti cam tot ceea ce iti doresti daca stii sa cauti si iti place sa te implici si sa vezi cam tot ce misca
Pare aproape o prezentare ideala. Exista cu siguranta si multe parti mai putin bune (viata e mai scumpa ca in Spania, oamenii nu inteleg engleza – daca vrei sa cumperi ceva bine ar fi sa o faci in franceza ca daca nu mori de foame), lumea nu e tocmai deschisa cand vine vorba de straini (cu precadere romani), profesorii sunt foarte exigenti iar colegii de facultate nu tocmai deschisi.Ca sa nu mai zic ca limba franceza nu e chiar cea mai usor de inteles – difera foarte mult ceea ce am invatat acasa.
Ideea e ca se poate!! Oameni buni profitati de experienta erasmus daca aveti ocazia!!! Are si parti bune si mai putin bune dar e o experienta care va poate schimba un pic modul de gandire sau char viziunea despre viitor.
Cateodata am impresia ca vorbele nu pot exprima nici macar 10% din ceea ce gandesc, ce simt, ce cred, ce fac, ce sunt. Lumea se ascunde in spatele unor vorbe pompoase. Politicienii vorbesc mult despre nimic, scriitorii se baricadeaza in universul propriu avand impresia ca acced spre culmile divinitatii daca refuza sa scrie pe intelesul tuturor. Analistii politici fac prognoze, comentarii, dezbateri emitand judecati de valoare, tot despre nimic. Pentru ca lumea asta este in fod un mare nimic. Limitati in propria noastra existenta mizera, acceptam toate constrangerile care ni se impun, nu de divinitate ci de noi insine. Ne auto-limitam, ne faultam unii pe altii si in principiu ne calcam pe cap de cate ori avem ocazia. Pentru ca trebuie cumva sa ne eliberam frustrarile.
Suntem imperfecti, incapabili sa ne gestionam propriile vieti, incorecti cu noi insine si cu ceilalti, incoerenti si indiferenti fata de tot ceea ce ne inconjoara. Avem curajul sa urlam ca suntem nefericiti, sa nebatem cu pumnii in piept ca viata e nedreapta, sa ne plangem ca munca e grea.
O saptamana de rahat care se termina cu un sir prea lung de regrete…
- tentativa de citire a primului curs care se sfarseste tragic dupa 5 minute sub autoindemnul “las’ ca am timp toata ziua”
- citirea blogurilor, trecerea in revista a activitatii de e facebook sau hi5 a prietenilor
La pranz: – o cana uriasa de cafea
- o tentativa de citire a celui de-al doilea curs cu autoindemnul “daca il citesc pe al doilea al treilea merge de la sine”
- dupa 5 pagini cursurile sfarsesc aruncate pe langa pat
- somn profund pana dupa amiaza
Seara: – o cafea gigant
- cursul 3 tanjeste pe sub pat
- o bere mica nu stica + enuntarea axiomei “las ca am timp sa invat la noapte”
- dintr-o bere se fac 5 = “invat maine dimineata”
A doua zi dimineata cu 2 ore inainte de curs – studiu intens la BCU!!
Recomand a se consuma cu moderatie orice forma de invatare sau memorare in sesiuea care tocmai a inceput. Consumul excesiv de cafea si tutun dauneaza grav buzunarului.
Viata se scurge ca berea pe tricou, era o vorba intr-un cantec. Clipele trec pe langa noi, sufletul imbatraneste fara sa ne dam seama, oamenii se schimba, pana si tramvaiul 13 e altul in fiecare zi. Sesiune sau viata de caine. Nopti nedormite, teancuri de hartii pline de sperante si iluzii, cafele peste cafele, mancare cand apuc, examene de rahat. Astazi un domn in varsta mi-a cedat locul in autobuz. De obicei batranii sunt cei care isi cer dreptul pentru care n-au luptat la Revolutie de a avea un loc in mijloacele de transport. Azi am gasit o exceptie. Un gest de admirat insa a trebuit sa il refuz politicos. Nu vanez locurile din autobuz nici cand sunt obosita. Intotdeauna ma gandesc ca exista oameni cu probleme mai mari ca ale mele care au nevoie de el dar nu-l primesc niciodata. Viata e sfidator de nedreapta. Mi-e dor sa ma indragostesc, sa sper, sa visez si apoi sa vad cum se spulbera totul. Mi-e dor de mirosul de lemn ars din sobele de acasa. Daca n-as fi bata la gramatica limbii engleze m-as duce in weekend la ai mei…da’ nah, daca nu se prinde nimic de mine… si luni am examen…Astept, astept sa fie bine si te astept pe tine…
Melodia mea preferata Eurovizion 2009
Versuri:
Every word that keeps my smile alive
You were always there to set me free
Cause you’re dering deepens all on blind
You can clear my eyes against the seaThinking ’bout propoling r&b
And for everything you did to me
You know I need your smile to stay alive
Can’t you see…
Refren:
Oh, dear mama I really need your eyes
Oh, dear mama you’re my defence
Oh, dear mama I can’t breath thinking u my try out
Oh, dear mama come to me,me
Bridge
2x:Can you belive that you can’t receive
You’re the kindest person I ever know
How many you’ve tried
Keep me alive
Every world
II:
You are present in my every pray
I fell bless if you can brish this day
When you smile it means a lot to me
If you cry I pray to set you free
“E aproape dimineata. Somnul e dulce, visul e frumos, sufletul e linistit. Telefonul zbarnaie cu aceeasi melodie sacaitoare. E 6.00. Ma ridic pe marginea patului. Incerc sa ma ridic in picioare. Ametesc prabusindu-ma din nou in pat. Stau 5 minute( sau mai putin) si mai am o tentativa de ridicare. De data asta imi reuseste faza cu mersul dar ma impiedic neputincioasa de pragul usii. Degetele de la picioare sunt deja terminate. Pe hol dau de oglinda mare si ovala in care ma sperii. Parul meu nu vrea sa ma asculte. Tot cum vrea el sta…sunt prea somnoroasa asa ca il prind la intamplare si ajung in bucatarie. Pun cafeaua pe foc. Imi aduc aminte ca mi-am lasat cana in camera. Ma intorc fara vlaga, iau cana, iar cand ies imi zdrelesc din nou degetele de la picioare de pragul usii. M-am obisnuit cu durerea. Scot painea de sandwichuri…cafeaua da in foc. O strasnica frecare a aragazului ar trebui sa ma trezeasca definitiv. Incerc sa mananc. Mancarea mi se opreste in gat si renunt. Beau o gura de cafea si realizez cu stupoare ca e deja 7. In 20 de minute ma spal iau primele haine care imi cad in mana, deja nu ma mai intereseaza cum sta parul, trebuie sa ajug la curs. Ajung in statia de tramvai si vad ca al meu de abia a plecat. Urmeaza 10 minute de tremurat in frig pana va veni urmatorul. Dar urmatorul e plin. Atat de plin incat si cei mai antipatici straini iti devin brusc atat de prieteni incat te iau in brate. Vatmanul probabil s-a trezit cu fata la cearsaf si incearca cam des sa vada cat de bine ii merg franele. Opririle bruste nu fac decat sa potenteze situatia suparatoare in care esti strans in brate sau buzunarit pe bune. Ajung la facultate, intr-un efort disperat de a razbate prin multimea de studenti. Intru in sala de curs. O cladire darapanata, usi care pica pe tine, pereti scrijeliti si plini de egrasie, scari tocite de pasii studentilor. Ma duc la geam. Privesc 2 minute printre gratii si ma intorc in banca. N-am unde imi pune haina, o pun pe scaun. Pana la sfarsitul cursului ajunge pe jos, plina de praf. Mizerie, frig si oameni frustrati in jurul meu. Alerg toata ziua disperata de la un curs la altul, dintr-un corp al facultatii in altul. Mananc un covrig pe fuga. Ocazional mai gasesc prin buzunare bomboane pe care le impart cu colegii. E deja intuneric, drumul spre casa imi intinde capcane. Strada nu e luminata, e gheata pe jos, iar unde nu e gheata sunt balti. Trotuarul e deja plin de masini. Fac slalom printre ele dar tot reusesc sa mai ating cate una, Ajung acasa. Picioarele sunt ude, paltonul e murdar iar teancul de cursuri din mana e mai mare ca dimineata. Imi curat hainele, ma cert cu colegele de casa care nu reusesc sa inteleaga faptul ca nu au voie sa imi foloseasca lucrurile. In fine, ma cert si cu proprietarii care au lasat ca de obicei cainii liberi ( desi stiu ca mi-e frica de mor). Ca de obicei au umflat si luna asta nota de plata. Nemultumire generala. Toata lumea isi baga #$%^&*() in toata lumea. Pe la 11 noaptea se calmeaza spiritele. In sfarsit pot sa imi fac temele pe maine. In avatul creatiei ma prinde ora 1. Ma prabusesc in pat…Brusc, totul dispare…”
p.s. Nora nu sunt eu…e doar o fiinta cu experiente asemanatoare…
Posted on January 19th, 2010 by admin
4 Comments »