Under construction

Filed under: Belgique

“Some people just love to hate me”. Si n-am nici o problema cu asta. Ceea ce nu inteleg este motivul pentru care mi se intampla anumite lucruri neplacute.  Treaba asta cu jurnalismul e mai complexa decat credem. Desi terminam poate sute de oameni facultatea asta, fiecare isi gaseste locul in domeniul care il atrage (ziar, radio, tv).  Nu inteleg deloc traba asta cu muscatul de fund (fundul colegului/colegei de facultate). Din cate stiu, desi suntem atat de multi cu siguranta nu ne batem pe aceleasi locuri. Eu de exemplu ma initiez in lucrul cu imaginea (documentare, montaje, productie de televiziune), altii isi dezvolta talentul la diferite ziare. Foarte cool! Pana cand incep unii sa te muste de fund. Si oricat le-ai explica ca sunteti pe domenii diferite, ganditi diferit, vedeti lumea diferit, nu vor sa inteleaga.  Ei atat au invatat. Atat stiu. Sa muste.

Acest blog va suferi schimbari radicale. Iar daca nici alea nu ma multumesc, il voi inchide in cele din urma. Voi mentiona deacum inainte oamenii care merita.

Nu planuiesc sa fac din acest blog un camp de lupta.

Nu voi mai aproba comentariile inutile (Da, e domeniu privat si am acest drept. Cui nu ii convine, n-are decat sa se desfasoare pe alte spatii virtuale)

Nu mai vreau sa ma inconjor de oameni care nu stiu sa inteleaga ci doar sa muste. Poate voi renunta la prea multe in incercarea disperata de a ma apara de javre (asta nu e instigare la violenta! si nici apropo)

Acum vreau sa ma adresez cititorilor mei (celor 3, care vor ramane 2)  si sa ii intreb de ce anume citesc acest blog. Ce va place, ce nu va place.

Timp de o luna nu voi mai scrie decat comentarii sau raspunsuri la comentariile cititorilor.

Bien a vous,

Chris

Valsul regretelor

Filed under: Belgique, povesti din viata Norei

Cand ma gandeam sa scriu si eu ceva frumos despre Belgia, ploua. Si nu e orice fel de ploaie. E o ploaie sacaitoare, te scoate din minti. E ca un cancer care te macina sufleteste. Nu suport ploaia. Nici frigul. Si cum nu e de ajuns ca la ora 3 in camera mea e intuneric de zici ca-i 9, la radio pascal obispo (n-aveti de unde sa il stiti 1. pentru ca nu e manelist si 2. pentru ca e francez si canta pe limba lui).  “La valse des regrets” e un cantec superb doar ca e al naibii de depresiv si parca prea se potriveste cu vremea de afara. Am vrut sa vizitez din nou muzeul “Aquarium” din Liege. E un muzeu cu pesti frumosi, colorati, fiecare in cutiuta lui isi face numarul. Se mai uita din cand in cand curiosi prin geamul de sticla la oamenii care trec mirati si care ii orbesc cu flash-urile aparatelor foto. N-am putut sa merg. Mi-am uitat carnetul de student liegez la profa de istorie a presei, la ultimul examen si fara el nu pot intra gratis. Sper sa il recuperez.

Poate voi scrie si ceva frumos despre Belgia. Cand va trece ploaia asta idioata care stoarce toata energia din mine. (oare ploaia a auzit de flacara violet??)

Intr-un fel sau altul toti dansam valsul regretelor.

Tu ce regreti?

Necrologul celor 5 luni ingropate in vise…

Filed under: Belgique

Am venit in Belgia cu gandul de a vedea lumea (ceea ce am facut pe cat a fost posibil) si de a reusi sa inteleg de ce astia de prin vest o duc mai bine ca la noi. N-am reusit sa aflu. M-am uitat prin jurul meu. Multe lucruri diferite, multe foarte asemanatoare stilului nostru de viata.

Belgianul e tipul de om potolit, linistit, care merge la serviciu, la 5 seara cand iese da iama in Colruyt ca sa faca cumparaturile iar la 7 seara negresit ia cina. Viata isi urmeaza cursul in cea mai crunta banalitate. N-am zarit pe strada oameni fericiti (poate e din cauza ploii), n-am vazut nici macar lupte de strada. N-am vazut caini vagabonzi. N-am vazut gunoaie. Am vazut in schimb, oameni beti. Multi. Foarte beti. De toate varstele. E trist…

Aici, ca si acasa, indivizi care se iau de tine. Partea buna e ca nu inteleg nimic din invectivele care se transmit in eter la adresa mea, asa ca nu am nici un motiv sa ma enervez. Pur si simplu ignor.

Am vazut multi arabi si multi negri dupa care am avut o revelatie.Urasc arabii si negrii.

Am venit cu un pachet de frustrari si plec cu altul. La fel de voluminos.

Am fost partasa la ignoranta altora. M-am “bucurat” de statutul de roman (care in perceptia multora se rezuma la hot sau sarac). Am luptat pentru ideile mele (care de prea multe ori au fost mai bune decat ale autohtonilor).

Am legat prietenii cu alti erasmusi. Prietenii care se vor termina in secunda urmatoare dupa ce voi pune piciorul pe pamant romanesc. Se numesc prietenii de conjunctura. Am fost cu totii in aceeasi hora pentru un semestru (unii vor ramane pentru tot anul). Indata ce hora se rupe fiecare isi va relua statutul de german, spaniol, francez, polonez, arab, chinez sau mai stiu eu ce.

N-am legat prietenii cu belgienii. Ei sunt de la natura fiinte conservatoare. Primele 2 luni am fost “materie tolerata” in grupul lor de anul 2 “Bachelier”. In urmatoarele luni am prins incet incet in ochii lor contur de fiinta umana cu ganduri si judecati de valoare proprii si originale.  Binecuvantam fiecare ora de engleza pentru ca era singura care imi permitea sa ma exprim, sa le explic cum sta treaba cu Romania. Binecuvantam bineinteles si fiecare ora de franceza care imi permitea sa le explic erasmusilor cum sta treaba cu Romania. Binecuvntam proiectele fara tema determinata pentru ca puteam din nou sa vorbesc despre cultura romana ( pentru ca DA! AVEM CULTURA! copiata sau necopiata dupa modelul francez, originala sau nu, valoroasa sau nu dupa parerea unora, CULTURA ESTE CEEA CE NE DEFINESTE! nu hotii din Spania si Italia, nu coviltirurile tiganilor!!!)

Singurul moment de egalitate dintre mine si belgieni au fost examenele. Profesorii corecteaza la sange, fara drept de apel toate lucrarile. Este singurul moment in care pe nimeni nu mai intereseaza cine esti ci doar ceea ce scrii.

Belgia a fost petru mine o lectie dura. Din motive relevate partial de-a lungul postarilor mele pe blog.  Ce  e mai rau e ca experienta asta nu-mi raspunde la intrebarile existentiale : Cine sunt? Ce vreau? Ce trebuie sa fac de acum inainte? “Que suis-je? Que je fais? Que dois je faire encore?”

Ma simt ca o bucata de mar rontaita pe jumatate. Peste aceasta jumatate de an se va asterne in curand linistea…

Bien a vous,

Chris

Putina reclama

Filed under: Belgique, Liege, night life, povesti din viata Norei

Aseara am reusit un lucru genial. Ne-am adunat la aceeasi masa unguri, italieni, germani, spanioli, americani, francezi si romani. Am trecut peste bariere, stereotipuri si prejudecati si ne-am distrat super. Cred ca in asta consta, in cele din urma, experienta erasmus. Sa cunosti cat mai multa lume si sa gasesti o groaza de lucruri comune in culturi diferite.

Facultatea e foarte stricta. Profesorii sunt foarte informati si bine pregatiti. Syllabus-urile pentru fiecare curs sunt intre 300 si 500 de pagini. Sunt obligatorii si pe langa asta avem o groaza de lucrari practice care de care nu poti sa scapi nicicum. Aici se invata pe bune. Plus ca nu intereseaza pe nimeni daca esti erasmus sau nu. Profesorii sunt la fel de exigenti. Partea buna este ca ai o groaza de timp pentru invatat, pentru calatorii si distractii. Trebuie doar sa vrei!!

Recomand Belgia tuturor colegilor care vor sa vina semestrul viitor sau anul viitor cu erasmus pentru ca:

- e foarte la indemana sa vizitezi orase din alte tari : Edimburgh (12 euro avion dus-intors prin Rynair), Paris (ocazie, autobuz sau tren cu 40 de euro dus intors), Maastricht (6 euro bilet de tren dus-intors), Achen (cu trenul, bilet de tip go pass – 10 euro dus- intors), Luxembourg, Londra and so on …pentru ultimele nu m-am interesat inca.

- orasele din Belgia sunt superbe. De obicei cu go-pass iti permiti sa te plimbi lejer in Leuven, Bruges (unde se afla unul dintre cele mai faine muzee de ciocolata, am auzit ca exista vreo 6 in toata Europa), Bruxelles, Gant & so on…

- gasesti oameni din toate colturile lumii, gasesti oameni faini, destepti, frumosi, gasesti si tampiti, idioti, cretini…pe scurt, este marfa pe piata, ai de unde alege.

- au niste muzee superbe. Cel putin in Liege am reusit sa vad muzeul de biologie (Aquarium, care e gratuit pentru studentii ULg), muzeul de arheologie (Archeforum, in Piata Saint Lambert-foto), muzeul de istorie (Grand Curtius – care poate fi de asemenea vizitat gratuit in noaptea alba a muzeelor, adica in primul week-end al fiecarei luni), Opera (superba desi destul de scumpa -8 euro pt studenti), Cinema (grupul de cinematografe Grinoux.be – pentru amatori, puteti cere de la biroul erasmus un passport- etudiant care va ajuta cu o reducere de 50% fata de pretul normal al biletului care este de 8 euro).

- Le carre – e genial, am povestit despre el in posarile anterioare

- Pot au lait- un fel de bar foarte foarte fain (gen Taverna in Iasi)

- in fiecare saptamana se desfasoara cel putin un eveniment care sa puna lumea in miscare (am fost la inaugurarea garii Liege-Guillemins, la concerte, la sarbatorile Walloniei (foto), la maraton – organizat de directia de Sanatate in colaborare cu serviciul de urgente – pompieri, salvare), Foire d’octobre (un  parc de distractii gigant care sta in Liege timp de o luna) si nu in ultimul rand La Bate (ce mai lunga piata din Europa – suna ciudat dar asa este; se intinde pe un kilometru jumate si gasesti tot ce iti doresti si ce nu-ti dorest la preturi accesibile)

- gasesti o groaza de ciocolaterii (I’m in heaven!)

- gasesti o groaza de magazine scumpe

- gasesti cam tot ceea ce iti doresti daca stii sa cauti si iti place sa te implici si sa vezi cam tot ce misca

Pare aproape o prezentare ideala. Exista cu siguranta si multe parti mai putin bune (viata e mai scumpa ca in Spania, oamenii nu inteleg engleza – daca vrei sa cumperi ceva bine ar fi sa o faci in franceza ca daca nu mori de foame), lumea nu e tocmai deschisa cand vine vorba de straini (cu precadere romani), profesorii sunt foarte exigenti iar colegii de facultate nu tocmai deschisi.Ca sa nu mai zic ca limba franceza nu e chiar cea mai usor de inteles – difera foarte mult ceea ce am invatat acasa.

Ideea e ca se poate!! Oameni buni profitati de experienta erasmus daca aveti ocazia!!! Are si parti bune si mai putin bune dar e o experienta care va poate schimba un pic modul de gandire sau char viziunea despre viitor.

Un text in 2 nuante

Filed under: Belgique, Liege, night life

Varianta pozitiva!

Super-distractia din Liège

Odata cu lasarea serii, tinerii belgieni se indreapta cu pasi repezi si siguri spre locul in care uita de ei. Aici se numeste « Le carré » si este un cartier situat in centrul orasului. Este locul cu ce mai mare concentratie de discoteci si barulete pe care l-am putut vedea vreo data.

Fetele cochete isi etaleaza accesoriile foarte frumos asortate cu restul vestimentatiei. Machiajul este piesa de rezistenta a oricarei dive belgiene. Parul vopsit si aranjat in bucle curge pe umerii desoperiti facand sa-ti cada ochii exact asupra decolteului generos. Mergand mai departe cu privirea descoperi o fustita scurta de blugi foarte bine asortata cu cizmulitele din piele intoarsa de diferite culori. Frumoasele dive sunt de obicei asortate cu cate un tip galant, aranjat la camasa alba, blugi inchisi la culoare si pantofi. Cuplul este de obicei invaluit de un amestec de parfum femeiesc si barbatesc, delicat si placut.

In interiorul barului spectacolul de lumini iti taie respiratia. Muzica dance, veche, usor mixata de catre dj se transfera cu rapiditate de la platane, in boxe si apoi in urechile tale. Libertatea de miscare te face sa te simti ca intr-un univers atemporal. Corpul se eibereaza din corzile ratiunii executand miscari necontrolate emanand viata si energie. Alcoolul in cantitati considerabile potenteaza aceasta stare de euforie generand o miscare browniana de ganduri, miscari, atitudini.

…si Varianta negativa!

Odata cu lasarea serii tinerii teribilisti ai Liège-ului se indreapta plini de dorinta spre « Le carré » locul in care pot bea pana intra in coma alcoolica si pot agata fete « bune ». Aici se afla cea mai mare concentratie de discoteci, baruri si bodegi liegeze.

Pitipoancele de Belgia trebuie musai sa fie imbracate cat mai strident si provocator pentru a-si spori sansele de succes. Machiajul strident abunda in nuante inchise in special in jurul ochilor. Parul este ceea ce numesc eu “stil caramida”. Atat de plin de fixativ incat daca ii freci fatucii o caramida in cap coafura rezista!!!. Hainele largi dezvaluie un decolteu generos, voluptos ascunzand in acelasi timp o burtoaca inestetica care se distinge la fiecare miscare a distinsei domnisoare. Fusta, prea scurta dezvaluie si ea niste picoare complet inestetice, groase si niste genunchi urati. Membrele inferioare sunt acoperite de niste cizmulite super trendy cu putin toc ca sa mai salveze din grotescul imaginii descrise mai sus. Si cum pitipoancei nu ii sta bine decat cu un cocalar langa ea, tanarul umflat miroase a parfum scump. Camasa insa ii crapa inestetic pe burdihan, pe catarama de la curea scrie mare D&G, mai jos n-are rost sa va mai descriu ca am o mare banuiala ca nu are cu ce se lauda. Si astfel purced ei impreuna din bar in bar.

In interiorul barurilor, reflectoarele iti anuleaza orice imagine coerenta din priviri. Ajungi sa distingi doar culori. Mirosul iti este si el anihilat de fumul intens de tigara care iti strabate corpul pana in celel mai umbrite cotloane ale plamanilor. Muzica veche « rage » in boxe pana la nivelul la care incepe sa iti provoace spasme. Miscarile incoerente, caldura, fumul, agitatia si aglomeratia iti provoaca lesin. Pitiponcii isi etaleaza burtoacele pe mese ( da !!! cocalari pe mese !!). Fatucile dau si ele disperate din tot ce le-a dat mama natura poate-poate reusesc sa puna mana pe un gealat marca D&G sa « le scoata la o prajiturica ». Se bea in ritm demential, fara masura, fara valoare (nici a gradelor din pahare, nici a banilor din buzunare). Shoturile de tequila curg unele dupa altele. Unii termina seara sprijinind zidurile, altii la spital, altii pe alei , prin locuri intunecoase exersand cea mai veche meserie.

Sa imi spuneti care va place mai mult. Dupa aia o sa va pun si eu care este cea mai aproape de realitate ( desi cred ca multi dintre voi intuiesc si singuri).

Maastricht, Holland

Filed under: Belgique

“Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţarea Comunităţii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.”

Asta spune Wikipedia despre Maastricht si spune bine. Avand in vedere ca orasul este la jumatate de ora de mers cu trenul din Liege am zis ca se merita. Trenul dus-intors ne-a costat 5.60 euro (pomana, mocaciune). Si asa ne-am pornit noi la drum intr-o sambata dimineata pe un frig si un vant de crapa inima in noi. Prima oprire “Coffe shop” Dupa ce ne-am racorit am inceput sa vizitam orasul. Superb!

Am uploadat pe facebook cateva poze intrucat blogul nu-mi permite sa ma intind foarte mult. (Maaaaxxx te rog fa-i ceva sa pot pune si poze ca fara ele blogul asta e fad, plat si fara culoare). Am vizitat Catedrala St Servatius. Imensa! In una din aripi am gasit o librarie special amenajata, City Hall, Jeker river, Square 1992 (denumita asa din motivele istorice mentioate la inceputul postului), High Bridge si multe alte chestii cu denumire olandeza pe care nu gasesc rostul sa le enumar.

Alte impresii…

Filed under: Belgique, Liege

Dap, hai sa scriu din nou. Am inceput sa ma obisnuiesc in mare cu viata de aici. Multe lucruri urate seamana cu cele de aasa. Am auzit house romanesc in supermarketuri, am auzit manele la maxim in masini pe strada, am fost la discoteca. Tinerii de aici beau mult. Foarte mult. Cat despre principii si chestii de morala, nu s-a auzit pe aici de asa ceva. Gasesc aici, ca si acasa idioti care se iau de tine pe strada, gasesc rahati de caine pe trotuare, flegme si altele…

Azi mi-am luat orarul de la facultate. Am doar 3 zile pe saptamana cursuri de dimineata de la 8 pana seara la 6.Fac istoria presei ( sper sa fie mai interesant ca la Ioncioaia), Analiza institutiilor culturale, Cinema si videodocumentar, Introducere in limbajul cinematografic etc. Suna bine!

Maine vreau sa merg sa vizitez Maastricht-ul. Saptamana cealalta Bruxelles si daca imi ies bine treburile poate ajung si la Paris pana de Craciun.

In rest ploua mai tot timpul, e frig in draci…

P.S. Ochii care nu se vad se uita….Nu ma asteptam totusi asa repede…

A bien tot!

Impresii la minut

Filed under: Belgique, Fără categorie, Liege

N-am mai scris de mult. Nu stiu cum sa incep. Cam multe negatii la un loc dar asta e. Luni am dat un test de nivel la franceza. Asa am aflat ca sunt la nivelul B2 si ca sunt una dintre cele mai bune vorbitoare de franceza dintre toti studentii erasmus. Avand in vedere ca am la activ 10 ani de franceza facuta la scoala rezultatul nu este chiar multumitor. Insa cand sunt vreo suta si ceva de oameni mai tampi ca tine la franceza, e ok. Suntem o groaza de oameni din toate colturile lumii : brazilieni (vreo 5), germani vreo 6 , spanioli, cehi, polonezi, unguri, greci, italieni. Eu sunt SINGURA romanca, care urmeaza cursurile. E al naibii de frustrant. Cand incep toti sa vorbeasca in limba lor si tu nu poti vorbi cu nimeni in limba ta e teribil. Am gasit insa o fata spaniola si una germana care sunt foarte de treaba si cu care vorbesc in franceza.

Astazi profa noastra Veroniqe ( care arata traznet !) a propus un subiect sensibil (cel putin pentru mine asa e) si anume stereotipurile in ceea ce priveste nationalitatile. Numai lucruri bune despre germani, brazilienii cu carnavalul de la Rio, italienii cei vorbareti si romanii Surpriza : HOTI si SARACI !!!. Asta e descrierea facuta de erasmusii din celelalte tari. Asta e imaginea romanillor !!!! Bineinteles ca a trebuit ca EU sa justific clasificarea lor. Am fost pusa intr-o situatie de cacat, scuzati-mi expresia. A trebuit sa le explic ca romanii se impart in 2 categorii : fooooarte bogati si foooooarte saraci, ca avem un guvern tampit , handicapat, incorect si mai hot decat hotii din Spania. A trebuit sa le explic ca afaceristii o duc bine si ca cei care lucreaza la stat sau in industrie o duc rau. A trebuit sa le explic ca romanii de treaba care pleaca in strainatate sunt foarte discreti si de obicei invata limba lor, a strainilor pt ca apoi sa refuze sa spuna ca sunt romani. A trebuit sa le explic ca sunt o groaza de hoti peste tot si ca si noi romanii uram hotii la fel ca ei. A trebuit sa le explic ca exista oameni fara educatie care pleaca in strainatate sa fure si ca sunt si romani cu studii care lucreaza in structurile lor administrative si fac o treaba excelenta. A trebuit sa le spun ca sunt parinti care au copii acasa si pleaca in Spania sau Italia ca sa faca bani sa-si creasca copiii si sa le dea o educatie. Si toate astea IN LIMBA FRANCEZA !!!!

Eu personal n-am iesit cu imaginea sifonata pentru ca sunt cea mai buna vorbitoare de franceza si nimeni nu indrazneste sa comenteze dar … am avut un sentiment puternic de rusine ca sunt romanca ! Am fost pur si simplu supusa unui stres psihologic intrucat toata lumea statea cu gura cascata sa vada cum imi argumentez pledoaria despre Romania. Am simtit ca atunci cand se uita la mine vad exponentul hotilor si al saracilor.

A nu se interpreta ca un gest de superioritate !!!

Faptul ca am obtinut bursa, faptul ca invat in Belgia nu ma face cu nimic superioara colegilor mei de acasa !!! Strainatatea te schimba doar in masura in care vrei tu sa te schimbe. Mi-au mai zis unii ca «  Aaaaa erasmusii se intorc plini de figuri in tara ! » Ei bine nu-i asa. Erasmusii prosti se intorc cu figuri in tara. Noi oamenii normali, vom ramane normali oriunde.

Destul pentru azi.

A bien tot !

Scuze pentru eventualele greseli !!