1. Bliete de avion la preturi foarte mici prin Ryanair. ( sunt colegi care au prins bilet dus-intors cu 4 euro)
2. Un aeroport decent (Baneasa e infect! …sau poate am prins eu perioada in care se intorcea toata lumea la munca in Spania sau Italia. Oricum am trait o experienta ingrozitoare cand am plecat la sfarsitul verii spre Belgia)
3. Doubledeckere= transport decent. E loc pentru toata lumea, fara inghesuiala, cozi interminabile si usi traintite in nas. Ca sa nu mai zic ca nu astepti mai mult de 5 min. dupa un autobuz care nu intarzie aproape niciodata.
4. Scotish pie. Mancare specific scotiana cu sunca, oua si cartofi prajiti.
5. Sticky toffe pudding. Desertul meu preferat. Nu l-am mai pozat. Il gasiti in “The last drop”
6. Volanul pe drepata si benzile inversate.
7. Intersectia din Hay Market. Pe sosea este marcat “Look right”, “Look left” si “Look both ways” pentru europenii care se uita invers cand trec strada.
8. Belford Hostel. Un hostel amenajat intr-o biserica. Cand te trezesti dimineata dai cu ochii de vitralii, bolte si ogive. La subsol se afla cafeneaua unde poti manca un mic dejun scotian si poti bea o cafea tare. Peretii cafenelei sunt plini de tricouri, discuri, poze, tablouri, oglinzi, portrete si postere. La categoria “Legends” este “inramata” Nadia Comaneci.
(foto 2- vedere din pat)
9. Edimburgh castle. Superb. Fara cuvinte.
10. Free tours. Ghizi care te plimba prin tot orasul povestind istoria fiecarui loc. Asa am aflat unde a scris J.K.Rowling “Harry Potter” si ce locuri a folosit ca surse de inspiratie. Asa am mai aflat si ca cimitirul este al doilea loc preferat de britanici pentru sex. La intrebarea care este primul loc in topul preferintelor ni s-a raspuns scurt : w.c.-urile barurilor (in care se gasesc bineinteles automate cu prezervative- nu m-am uitat ca costa).
11. Bobby – a legend among the dogs!
12. The scotish Parliment.
13. Starbucks coffe – simply delicious!
14. Guiness - bere cu traditie!
15. Ancient comic warriors. Tipul asta ne-a aratat o poza cu fundul lui. Nu l-am crezut, asa ca si-a ridicat kiltul. Surpriza. Fundul lui arata exact ca in poza (cu un tatuaj rosu discret;))
…Va urma!!! (dupa ce primesc si setul de poze de la Andras)
“Iti aducem lumea la picioare” a fost sloganul Asociatiei Studentilor Jurnalisti pentru editia Festudis 2009. Ceea ce a vazut un oras intreg a fost un glob invelit in panza si ziare. Ceea ce au vazut insa putini voi povesti in aceste randuri.
Totul a inceput de la ideea geniala a lui Costi de a face un glob imens tapetat cu ziare. Alex si Catalin au venit cu ideea continentelor. De la idee pana la succes drumul n-a fost nici lung, nici anevoios. Cu 3 zile inaitea paradei am fost pusi in fata faptului. Un cadran ce se dorea a fi glob cu diametrul de 2.5 m sudat din sarma. Au urmat 7 ore de intins sarma subtire printre candrane. Rugina, vaselina, multe zgarieturi si mult entuziasm. Pe la 7 seara cand izbutisem a pune prima bucatica de panza ne dadeam seama ca e aproape imposibil sa-l vedem terminat in timp util.
Nu ne-am dat batuti. Catalin a fost 12/12 la glob. Diana venea cu ideile. Ceilalti ajutam. Alex si Serban au experimentat fumatul in glob. Mai tarziu aveau sa experimenteze pictatul cu aracet. Eram obositi, frustrati, terminati dar nu ne-am dat batuti. Cred ca la globul asta s-au legat cele mai stranse prietenii. Am fost 8 oameni uniti in acelasi lucru. Am lasat acasa sicanele, rautatile si intepaturile. Pentru prima data am simtit ce inseamna spirit de ecipa (multi scriu in CV aceasta calitate, putini au experimentat-o).
Bilant:
8 oameni, 30 mentri patrati de panza, 20 mentri de sarma, 5 kg de aracet, 5 kg de ziare, un bax de bere la cutie si putere de munca cat cuprinde.
Asa ceva doar in Romania este posibil. De la el din “garsoniera”, Dan Diaconescu a fost luat pe sus in direct de catre Tolea Ciumac. Enervat rau ca cei de la OTV ii bat la usa in fiecare zi, Ciumac a adus un tomberon in direct pentru a scapa de “gunoiul” realizator de emisiuni. Luat prin surprindere Diaconescu a refuzat prin orice mijloace sa intre in tomberon desi Tolea il ia intr-o mana. Secventa este geniala!! Daca disparitia Magdei Ciumac nu dadea sperante ca va face audienta, Diaconescu este primul “om de televiziune” care face audienta prin el insusi. Astfel, dupa secventa cu pricina apare scris la tv pe burtiera sub genericul “S-a intamplat aseara” faptul ca el, “marele realizator tv” a fost bagat in cosul de gunoi.
Interviul a fost acordat în 1993 la Tubingen de către marele lingvist Eugen Coşeriu fiind co-semnat de către Nicolae Saramandu. Volumul cuprinde fragmente dintr-un interviu anterior acordat în 1974 precum şi o listă a lucrărilor profesorului Eugen Coşeriu apărute în România şi în Republica Moldova până în 1993. Eugen Coşeriu s-a născut în Localitatea Mihăileşti, judeţul Bălţi. În 1939 devine student în anul I la Facultatea de Litere din Iaşi din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza”. În 1940 pleacă din ţară. Este lector la Universitatea din Milano, în Italia, apoi pleacă în America Latină în Uruguay la Montevideo unde este profesor de lingvistică generală. În 1962 se stabileşte în Germania la Universitatea din Tubingen unde este titularul seminarului de lingvistică generală.
Opera ştiinţifică a lui Eugen Coşeriu nu a cunoscut prea multe ediţii în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză şi alte limbi. Pentru a realiza importanţa monumentală pe care a avut-o savantul Eugen Coseriu în domeniu lingvisticii, Mircea Borcilă mărturiseste în prefaţa “Lecţiilor de lingvistică generală” faptul că „în contextul numeroaselor cărţi de acelaşi gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, acesteLecţii de lingvistică generalăse disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică şi vastitatea orizontului investigaţional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane şi, nu în ultimul rând, prin limpezimea şi claritatea cu care sunt înfăţişate contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”.[1]
Eugen Coşeriu reuşeşte să ofere cititorului o imagine de ansamblu, clară şi coerentă a lingvisticii actuale. Scopul acestei lucrări este de a familiariza cititorul cu diferite noţiuni de lingvistică. Interviul urmăreşte analiza conceptului de cunoaştere, diferenţa dintre limba functională şi limba istorică, definirea conceptului de creativitate cât şi diferenţele dintre creaţia lingvisică respectiv poetică. Se incearcă analiza conceptului de limbă în raport cu istoria si elemente de moralitate a artei.
Savantul acordă o importanţă deosebită diferenţierii între cunoaşterea obscură şi cunoaşterea clară. Cunoaşterea obscură nu permite individului să poată identifica obiectul ( de exemplu: “l-am cunoscut undeva pe acest om dar nu-mi aduc aminte unde; cine o fi?). Cunoaşterea clară este cea care permite recunoaşterea obiectului cu care o persoană intră în contact la un moment dat. O situaţie aflată însă la mijlocul acestor două tipuri de cunoaştere este cunoaşterea clar-confuză. Aceasta apare atunci când persoana nu-şi poate justifica trăirile deşi conştientizează prezenţa şi veridicitatea lor (de exemplu atunci când vezi un tablou şi spui “ce frumos e” şi cineva te întreabă de ce spui asta răspunzi “nu ştiu. Fiindcă aşa e”).
În ceea ce priveşte diferenţele dintre limba functională şi limba istorică, aceste două concepte reuşesc să stabilească direcţiile fundamentale ale acestor idei. Astfel, limba funcţională reprezintă limba ca sistem unitar iar limba istorică reprezintă ceea ce este în mod istoric recunoscut ca limbă. Aceasta din urmă se încadrează în limitele unui spaţiu cultural bine definit (de exemplu limba română, engleză, franceză, spaniolă etc). Coşeriu susţine că “Limbajul este o activitate umană universală, care se realizează în mod individual dar totdeauna conform unor tehnici istoric determinate (<<limbi>>)”[2].
O altă dimensiune a lingvisticii abordată în acest interviu este creativitatea. Autorul consideră faptul că actul originar de creaţie poetică şi actul originar de creaţie lingvistică sunt acte de acelaşi tip. Limbajul oferă individului doar posibilitatea a exprima un anumit lucru. Nu oferă însă posibilitatea de a proba dacă acel lucru există sau nu. Astfel, atât pentru lucruri existente (de exemplu “câine”) cât şi pentru lucruri inexistente (de exemplu “zmeu”) avem acelaşi tip de cuvinte.
Toate creaţiile lingvistice aparţin unei limbi. Arta este însă acceptată, percepută şi interpretată individual indiferent de intenţia iniţială a autorului. În poezie, limbajul are semnificaţie şi sens putând fi absolutizat. “Limbajul este ca un fel de materie a operei de artă a poeziei, aşa cum piatra sau culorile sunt materiale ale sculpturii sau materiale ale picturii. Materia e însăşi vorbitoare, adică nu e numai materialitate ci are şi semnificaţie; semnificaţia devine şi ea materie pentru un anumit sens” (p53)
Eugen Coşeriu pune în discuţie trăsăturile caracteristice limbii în cadrul istoriei. Istoria este privită dintr-o nouă perspectivă. Ea nu mai reprezintă doar faptele desfăşurate în trecut la un moment dat, căpătând universalitate. Nimic nu se află înafara istoriei. Aceasta nu este o ştiinţă a trecutului ci întotdeauna a viitorului, însă a viitorului din punctul de vedere al unui moment care, cronologic, este trecut. Se evidenţiază faptul că istoria este construită din perspectiva repercusiunilor pe care le-au avut anumite fapte în trecut. Tot ce se ştie despre istoria holocaustului a fost analizat din perspectiva a ceea ce s-a constatat mai târziu. Amploarea unui eveniment nu poate fi descrisă decat după ce acel eveniment s-a încheiat. A deveni limbă înseamnă, astfel, a se cristaliza în istorie, a fi parte integrantă din continuitatea istorică. Vorbitorul este inconştient de schimbare. Este convins că realizează mereu aceeaşi limbă, deşi nu face decât să continue tradiţia. Deja la distanţă de 4-5 generaţii se pot observa schimbări majore în limbă iar la distanţă de 20 de generaţii avem impresia că este cu totul altă limbă deşi membrii fiecărei generaţii au impresia că vrobesc aceeaşi limbă.
Limbajul este, pe o parte, bază a culturii iar pe de altă parte o formă a culturii. Acesta are capacitatea de a fi limbaj şi realitate în acelaşi timp (atunci când se vorbeşte despre ceva) dar şi de a vorbi despre sine însuşi. “Muzica nu poate vorbi despre muzică, nici sculptura despre sculptură. Dar limbajul are această proprietate că este, pe de o parte baza culturii şi pe de altă parte, este şi o formă a culturii” (p.103)
Dualitatea operei literare este exemplificată prin “Dialogurile” lui Platon. Aceasta este o operă filosofică dar în acelaşi timp şi operaă de artă. Când considerăm această lucrare ca operă de artă nu ne referim la adevărurile filosofice ci la pasiunea cu care tratează Platon acest domeniu. La el filosofia devine viaţă. Un alt exemplu dat de Eugen Coşeriu în acest sens este opera lui Shakespeare. Acesta crează contextul prin dialog. Didascaliile au rol informativ iar atmosfera este creată prin dialog. De exemlu dacă e noapte personajele se poartă ca şi când nu se văd, strigă, se împiedică.
R. M. Rilke susţine în legatură cu moralitatea artei faptul că opera trebuie scrisă doar din simţământul unei datorii. Opera nu trebuie scrisă conform aşteptărilor unui public, nu trebuie scrisă doar pentru ceilalti ci din convingerea că este de datoria ta ca artist să scrii acel lucru.
Interviul are ca finalitate stabilirea unor trăsături definitorii ale calităţii de lingvist. Astfel, lingvistul trebuie să menţină un contact permanent cu vorbitorul. Limbajul functionează prin vorbitor, iar dacă acesta are nevoie de lămuriri cu privire la diferite aspecte ale limbii, lingvistul este cel care trebuie să intervină în clarificarea lor. Lingvistica nu este doar o ştiinţă a omului ci şi ştiinţă umanistă, adică pentru oameni în acelaşi timp.
Pe parcursul interviului putem oberva referiri la alte volume de lingvistica ale profesorului Eugen Coşeriu precum “Sincromie, diacronie şi istorie” (Sincronia, diacronia e istoria, Madrid 1973), Tradiţie şi noutate în ştiinţele limbajului (Tradicion y novedad en la ciencia del languaje, Madrid, 1977), Lecţii de lingvistică generală etc.
Acest interviu acordat lui Nicolae Saramandu de către marele lingvist Eugen Coşeriu reprezintă, pe lângă o imagine clară a unor concepte lingvistice şi o prezentare generală a activităţii savantului.
[1] Eugen Coşeriu, Lecţii de lingvistică generală, Chişinău, Editura ARC, 2000, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă
[2] Eugen Coseriu, Lectii de lingvistica generala, Traducere din spaniola de Eugenia Bojoga, Chisinau, Ed. ARC, 2000, p.233
(foto 2- vedere din pat)
Posted on November 14th, 2009 by admin
1 Comment »