Back to blogging. În ultima perioadă scriu rar, aiurea…sau deloc. Poate pentru că toate lucrurile importante s-au spus deja. Sau poate pentru că lucrurile cu adevarat importante nu merită spuse. Pentru că totul este supus judecăţii publice şi de cele mai multe ori anonime. Poate că am gresit alegând facultatea asta, poate aş fi greşit mai mult alegând alta. “Life is a rollercoaster” după cum spune foarte frumos Ronan Keating într-unul din cântecele sale. Câteodată îţi iei şuturi în fund pe nedrept. Câteodata le meriţi. Câteodată nu le meriţi dar e mai sănătos să le iei ca să faci un pas înainte. Pasul ăla pe care nimeni nu îl poate face în locul tău.

Iar pentru cei care dau şuturi şi karăţi inafara ringului de luptă şi care se cred intelectualii lu peste prajit am o veste proastă. Roarta se întoarce….într-un fel sau altul. Asa ca ar face bine sa se uite bine in oglinda, sa observe mizeria în care trăiesc, speranţele inutile de care se agaţa…şi sa-şi plânga de milă…ca eu n-am sa fac asta pentru ei. Nu dau nici sfaturi, nu ameninţ, pur si simplu ridic un semn de întrebare…cu ce va credeţi voi mai buni ca altii? Şi vreau fapte, nu vorbe.

Pana atunci va invit sa vizionati o productie 100% jurnalistico-creativă. Laboratorul Ringier, jos pălăria. Alex Condurache – mare om, mare caracter!

p.s.Dumitru, revino-ţi!!